- ER1KSC - Radioclubul "Simion Ciobanu"

- CINE A FOST SIMION CIOBANU -

CÂTEVA DESCRIERI ALE UNOR PRIETENI DE COPILARIE

Stefan Onofrei, vecin si prieten al lui Simion Ciobanu

SIMION CIOBANU

S-a nascut la 1 septembrie 1938 într-o familie de gospodari - tarani agricultori Maria si Andrei Ciobanu din comuna Durlesti, plasa Ialoveni, judetul Lapusna, România. În familie au mai crescut 2 frati si o sora. Unul din frati – Ion, a cazut pe câmpul de lupta în al doilea razboi mondial în cadrul Armatei Sovietice. A absolvit scoala medie în 1956, iar în 1961 a fost înrolat în armata în or.Irkutsk din Siberia, lânga lacul Baikal, cu profesia-misiunea de conducator si mecanic-buldozerist. Dupa armata a activat în functia de mecanic, electrician. De pe bancile scolii obiectul preferat i-a fost fizica, iar electricitatea si mecanica l-au cucerit din plin si el si-a dedicat toata viata acestor obiecte, atât în institutiile de stat, cât si în gospodaria sa proprie. Iubea sa se implice si în lucruri de alta natura, chiar de izbutea cu greu, dar sa fie facute de mîna lui.

Hobby-ul lui era sa altoiasca vita de vie, dar si orice pom, ceea ce înseamna c-a fost si agronom. Împreuna cu sotia Maria au crescut si educat 2 copii de o rara cultura, sprijinindu-i sa termine facultatea - pedagogie (fiica Olga) si electronica (fiul Andrei). Fiica Olga cu ginerele Ion le-au adus 2 nepotei, Laura si Sandut (Alex-ER1CAF) – mîndria si bijuteriile bunicilor si a parintilor. Necatând la frageda copilarie - 13 ani, Sandu mînuieste liber calculatorul si internet-ul, meserii deprinse cu mare daruire de la unchiul sau Andrei, care datorita cunostintelor sale în electronica acum se întrece cu specialistii în domeniu tocmai în Canada.

Muncind zi si noapte, Simion Ciobanu cu sotia, apoi si cu copiii au construit o casa si o gospodarie frumoasa, în care dupa iesirea la pensie sa continuie o viata tot atît de frumoasa cu cei dragi împreuna, dar n-a fost sa fie. O maladie incurabila la 15.07.2009 i-a curmat zilele, iar clubul (de radioamatori, ER1KSC - n.r.) din Durlesti îi poarta numele din initiativa fiului Andrei (ER1AC) în semn de recunostinta pentru zbuciumul de tata pe parcursul studiilor la facultatea de electronica din Bucuresti.

Fost vecin cu pamîntul pîna la colhoz dar si cu casele

Cu stima si respect

Stefan Onofrei

09.01.2011

DESPRE FAMILIA SIMION CIOBANU

S-a nascut în satul Durlesti suburbia Chisinaului în anul 1938 la 1 septembrie într-o familie de tarani agrarieni. A absolvit Scoala primara din satul natal în anul 1953. Apoi a lucrat la Trestul de constructie a drumurilor în orasul Chisinau. În acelasi timp învata la Scoala serala de 10 ani. În anul 1957 a absolvit Scoala de mecanizatori din Todiresti. A lucrat ca mecanizator în satul natal. Si-a satisfacut serviciul militar în Armata Sovietica 1960-1963. A absolvit Colegiul electromecanic din orasul Chisinau - facultatea electrician-asamblator a masinilor si mecanismelor 1964 -1967. A lucrat la mai multe întreprinderi din orasul Chisinau în calitate de electrician. În timpul liber mai avea un hobby - de a construi cîte un aparat de radio pe care îl demonstra cu mare entuziasm prietenilor sai. Dar unele din aceste aparate au fost doar începutul. Multe gînduri avea - sa construiasca un aparat prin intermediul caruia sa poata vorbi si cu alte tari straine. Dar starea de sanatate i-a înterupt visele. Tot timpul traia cu speranta ca lucrul început de el îl va continua fiul Andrei, care a absolvit Universitatea Politehnica din Bucuresti, facultatea Electronica si Telecomunicatii. Radioclubul ER1KSC înfiintat în numele tatalui sau reprezinta unul din visele lui Simion Ciobanu, realizat deja de feciorul Andrei (ER1AC – n.r.) cu mare daruire.

Constantin Pruteanu , prietenul din copilarie si de o viata al lui Simion Ciobanu

Andrei Ciobanu:

Simion Ciobanu era bunatatea si întelepciunea întruchipata si cel mai autentic model de echilibru si buna cuviinta. Cu o modestie si o discretie rara, atunci când pasea pragul în biroul meu de lucru sau când se întâlnea pe strada cu oamenii, ne demonstra, fara sa-si doreasca asta, care este adevarata înfatisare a blîndetii tainice si a intelectualului serios care stie sa se izoleze cu noblete de lumea dezlantuita a trufiei efemere.

Era adeptul si credea în omul civil. Era permanent curios si preocupat de profunzimile lucrurilor si definirea lor în sine. Nu facea niciodata parada de nimic, desi avea ce sa-si etaleze, ci prefera sa afle cât mai multe, uneori sa se verifice.

De la tatal meu am îmbratisat farmecul si tainele electricitatii, am facut primii pasi în radiotehnica si tehnica digitala a circuitelor integrate. Desi fiind deja la o vârsta înaintata, Simion Ciobanu a început sa învete, din revistele Radio URSS, compartimentul de initiere în Tehnica Radiocomunicatiilor în US de amator (în l.rusa: Azbuka nacinayiushego korotkovolnovika), pentru deveni radioamator autorizat.

A stiut sa fie gospodar în toate si pe lânga casa, si la servici, fiind totodata pasionat de tehnica. Îi placea sa faca totul cu mâinile sale. De la el am aflat pentru prima data cum se tine în mîna aparatul de fotografiat si cum se face o fotografie (în conditii de amator), cum se tine în mâna ciocanul de lipit si cum functioneaza un aparat de radio, dar tot de la el am aflat cum se altoieste un copac... Desi practica mai multe meserii, lumea îl cunostea ca electrician, iar unde punea el mîna – punea si Dumnezeu mila... la fel si cuvântul sau - nu judeca, ci întotdeauna si pe toti îi îndruma, si sufletul îl tamaduia.

Mai presus de toate – mi-a fost un prieten !

Om cu suflet senin si marinimos.

Iubea viata.. (ma tem ca.. mai mult decât o iubesc eu.. acum…)

Îi placea lectura.. de la electricitate, mecanica , gospodarie.. altoirea copacilor - pâna la religie.. crestinism (dar un crestinism redus la esente..). Avea capacitatea de a ajunge în profunzimea lucrurilor.. Poseda aptitudini didactice de exceptie.. de a explica simplu.. pe întelesul tuturor.. - De la el am deprins si cizelat acest dar..

Derulând filmul memoriei si revazându-i chipul, sunt tentat sa cred ca s-a dus un pic pâna la Dumnezeu sa-l înduplece sa fie mai blând cu noi.

Disparitia sa m-a înmarmurit..! De fapt – eu nu pot sa cred ca nu mai este..

Se zice ca un om moare atunci când nimeni nu-si mai aminteste de el... Deaceea – ma uit la elevii care frecventeaza radioclubul – si înteleg ca Simion Ciobanu – n-a murit, ci, se odihneste undeva, fara durere, de care a avut parte îndesit.. pe parcursul vietii...

Ceea ce era de neînteles... si de neconceput pentru el – a fost – cum au putut sa vina acei « Cineva », noaptea, la miezul noptii, sa bata în usa la un gospodar al satului, sa-i spuna « ia-ti hainele si copiii, nevasta... si lasa totul si hai... hai cu noi – caci tu esti un dusman al poporului ».. si astfel sute de familii din Comuna Durlesti au fost deportate în Siberii de ghiata.. Pentru ce..?

Aceasta a fost întrebarea pe care si-a pus-o pâna în ultimul moment al vietii..

Aceasta a fost „eliberarea” sovietica de care s-a „bucurat” toata populatia din Moldova... si consecintele careia le purtam pe umeri – noi, …pâna în ziua de astazi..!

N-a înteles…

Era de o modestie aproape revoltatoare pentru veacul nostru zbuciumat.

A plecat la fel de discret dintre noi asa precum era în fiecare zi..

Dumnezeu sa-l odihneasca în pace!

Ceea ce a semanat tatal în sufletul meu, poate fi redat prin urmatoarele :

« - tu esti singurul responsabil de viata ta, nimeni altul. Fiecare om îsi poarta greutatile si bucuriile si e singur responsabil de ele. Uneori faci asta alaturi de o alta persoana apropiata, alteori esti pe cont propriu, dar ramîne valabil faptul ca tu si numai tu îti faci viata asa cum ti-o doresti.

E o greseala sa astepti ca cineva sa vina, sa-ti rezolve toate problemele si sa te faca fericit. Acel cineva poate cel mult sa te ajute, sa te îndrume. Dar tu trebuie sa fii cel care-si hotaraste drumul în viata. Iar daca amîni sau refuzi sa iei anumite decizii, soarta o va face pentru tine.

Traieste fara frica. Ia totul cum vine si încearca sa nu suferi pentru nimic mai mult decît e inevitabil! Fiecare zi e pretioasa asa cum e, deci încearca sa te bucuri de ea, iar daca nu reusesti, încearca din nou a doua zi, fara planuri de viitor grandioase, filozofii marete si termene limita. Traiete-ti viata zi de zi asa cum e ea… »

Andrei Ciobanu, ER1AC, VE2qAC (ex.ER1CAF)